SCHINDUF (Trigonela Foenum Graecum)               

Preţ: 9 lei/150g, 54 lei/1Kg

Originea schindufului este o mare enigmă pentru cercetătorii de azi, întrucât el era folosit concomitent în Egiptul Antic, India şi China - trei leagăne ale civilizaţiei între care comunicarea era practic inexistentă, cu 4-5.000 de ani în urmă. În Egipt se considera că planta fusese adusă pe Pământ de însăşi marea zeiţă Isis, având darul de a readuce femeilor sănătatea, pofta de viaţă şi puterea de seducţie, fiind la mare preţ în rândul nobilelor de rang înalt de la curtea faraonului. Și medicii egipteni preţuiau schinduful, pentru că îi ajuta pe soldaţi să se refacă rapid după rănile primite în luptă şi îi ajuta pe cei vârstnici să-şi menţină tinereţea şi vigoarea. Chinezii considerau că schinduful conserva şi multiplica în organism energia fundamentală Qi, ajutând astfel la menţinerea tinereţii biologice până la vârste înaintate (planta tinereţii eterne). Acum două mii de ani, când Dioscoride a întocmit tratatul său de farmacologie, schinduful era folosit în mod curent de către vracii din Carpaţi pentru bolile de piept şi cele digestive, pentru a le revigora pe lehuze, pentru vindecarea rănilor şi tratarea ulcerelor. Ulterior, planta a fost folosită mai mult ca plantă furajeră, deoarece stimulează fenomenal creşterea masei musculare.

Acţiune: stimulează apetitul, creşte secreţia de salivă şi suc gastric, intervine în metabolismul lipidelor, reducând nivelul colesterolului rău (LDL) din sânge şi al trigliceridelor, fără scăderea colesterolului bun (HDL), protejează sistemul cardiovascular, normalizează glicemia, stimulează creşterea masei musculare, revitalizant, regenerant, încetineşte procesul de îmbătrânire, galactogog, antiinflamator şi antispastic intestinal, normalizează flora intestinală, reduce flatulenţa, calmează durerile abdominale, mineralizant, vitaminizant, tonic general, tonic muscular, uşurează respiraţia şi ajută la eliminarea mucozităţilor pulmonare, mai ales în cazul formelor de bronşită cu tuse seacă.

Indicaţii: anemie, anorexie, menopauză, prevenirea osteoporozei, convalescenţă, astenie fizică şi psihică, sterilitate, alăptare, nevroze, hipercolesterolemie, diabet, colon iritabil.
Preparatele pe bază de schinduf dau rezultate în tratarea impotenţei, ajută la creşterea nivelului de testosteron şi scăderea frigidităţii, fiind şi un important afrodiziac. Schinduful revitalizează întregul organism, fiind un agent de resuscitare a celor mai importante funcţii ale acestuia. Făina de schinduf în contact cu apa sau cu lichidele digestive (salivă, suc gastric etc.) duce la formarea unor mucilagii cu rol curativ şi protector asupra mucoaselor stomacului şi intestinelor, administrarea sa fiind recomandată în catarele digestive, în gastrită şi în caz de constipaţie. Se poate recurge la schinduf, ca la un supliment, atât în cura de îngrăşare cât şi în aceea de slăbire, mai ales când greutatea corporală inadecvată este asociată sau cauzată de tulburări ale glandei tiroide. Deoarece în compoziţia seminţelor de schinduf se găseşte multă niacină, aceste boabe sunt recomandate în hipovitaminoza şi avitaminoza PP (pelagră).
Ca adjuvant, schinduful se utilizează în tratamentul cancerului. Este recomandat în următoarele forme (după A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P. A. K. Duke): cancer de gât, cancer abdominal (de stomac, de colon, al intestinului subţire, de ficat, de splină), cancer de sân, cancer genital (testicular, vulvar, uterin), cancer renal, cancer de rect.

Preparate pe baza de schinduf
Pulberea: se obţine prin măcinarea cu râşniţa electrică de cafea, după care se face o cernere prin sita de faină. Se ia 1 linguriţă rasă de pulbere de schinduf de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme de câteva minute, după care se înghite cu apă.
Infuzia combinată: se combină extracţia la rece cu cea la cald, procedeu care ajută la conservarea principiilor active. Se prepară astfel: 1-2 linguriţe de pulbere de seminţe de schinduf se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă, de seară până dimineaţa, când se filtrează; maceratul se pune deoparte, iar pulberea rămasă se opăreşte cu o jumătate de cană de apă fierbinte, după care se lasă la răcit 20 minute. Se strecoară, se combină cele două extracte şi se beau câte trei căni pe zi, cu un sfert de oră înaintea meselor principale.
Cataplasmele: 2-3 linguri de pulbere fin măcinată din seminţe de schinduf se combină cu un amestec in proporţii egale de apă călduţă cu oţet pentru a forma o pastă ce va fi aplicată extern pe locurile afectate. Se leagă deasupra un tifon curat, cataplasma fiind menţinută astfel timp de minimum 2-3 ore.

Tratamente de uz intern
Diabetul de tip II insulinodependent: se face o cură de 12 luni cu infuzie combinată de schinduf, din care se beau câte 2-3 căni pe zi. Tratamentul începe gradat: în prima săptămână se bea doar o cană pe zi, în cea de-a doua săptămână se beau două căni pe zi, abia în a treia săptămână ajungându-se să se bea zilnic trei căni de infuzie combinată de schinduf. Această gradare a tratamentului trebuie corelată cu un control permanent, zilnic, al glicemiei, şi cu o îndrumare medicală specială. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Atunci când este ţinut şi un regim alimentar corect, este posibil ca, graţie acţiunii schindufului, să se poată chiar renunţa complet la dozele de insulină injectate zilnic.
Diabetul de tip II non-insulinodependent: se face o cură de 3-6 luni cu schinduf, timp în care se iau 4 linguriţe de pulbere pe zi. Pe timpul tratamentului se va verifica glicemia la cel mult două săptămâni, pentru a înregistra progresele şi pentru a putea fi ajustat restul medicaţiei hipoglicemiante.
Diabetul de tip I (juvenil): tratamentul cu schinduf are în acest caz doar rol de adjuvant, ajutând la reducerea dozei de insulină şi contracarând efectele secundare ale diabetului (în special asupra sistemului cardiovascular). Se administrează pe termen lung (şase luni cu câte o lună de pauză), câte 2 căni de infuzie combinată pe zi.
Valori crescute ale colesterolului: se ia câte o linguriţă de pulbere de patru ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducând aşa-numitul "colesterol rău" (LDL), protejând sistemul cardiovascular de apariţia ateromului, arteriosclerozei şi a ischemiei cardiace. Se fac tratamente cu pulbere de schinduf, administrată în doze repetate, cu o durată de 3 luni. Cel mai bun moment pentru efectuarea acestui tratament este la sfârşitul iernii, când alimentaţia este cea mai bogată în grăsimi saturate.
Alăptarea: administrarea seminţelor de schinduf în perioada alăptării este extrem de benefică. Pe lângă faptul că ajută la sporirea cantităţii de lapte, această plantă ajută la menţinerea sănătăţii mamei, îmbunătăţindu-i apetitul şi metabolismul. Se beau zilnic două căni de lapte cald, în care se pune câte o jumătate de lingură de seminţe de schinduf şi de mărar (seminţele celor două plante se asociază adesea, având o acţiune galactogogă extrem de puternică).
Anorexia (lipsa patologică a apetitului alimentar): se tratează cu o doză unică de schinduf: două linguriţe de pulbere se amestecă bine cu două linguri de miere lichidă, iar preparatul rezultat se consumă cu una-două ore înaintea mesei principale. Acest amestec nu doar că măreşte apetitul, dar ajută şi la o asimilare corectă a alimentelor. Contra anorexiei care apare în bolile grave (cancer, leucemie, scleroză în plăci, hepatită acută) se bea infuzia combinată de schinduf, câte o jumătate de cană cu o oră înainte de masă.
Menopauza: infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru menţinerea sănătăţii femeilor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminările masive de calciu care duc la apariţia osteoporozei, ajută la menţinerea tonusului ţesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariţia cancerului mamar şi ovarian prin reglarea activităţii endocrine. De asemenea, ajută la păstrarea forţei musculare, element foarte important în contextul acestei vârste. Se fac cure a câte 30 de zile, timp în care se beau trei căni de infuzie combinată de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut şi pentru potenţarea efectelor schindufului, se poate adăuga la preparare şi puţin busuioc şi fenicul.
Sterilitatea la femei şi la bărbaţi: se face un tratament de şase luni, timp în care se iau 6 linguri de pulbere de schinduf pe zi. Este o plantă recomandată mai ales în cazurile de sterilitate care apar la persoanele cu masă corporală redusă, cu mult ţesut adipos sau cu probleme legate de glicemia şi de colesterolul crescute. Este foarte bine potenţat tratamentul şi de administrarea în paralel a plantelor: branca-ursului, atmagupta, sabal.
Colita, colon iritabil: se bea dimineaţa jumătate de litru de infuzie combinată de seminţe de schinduf. Are efecte antiinflamatoare asupra intestinului, reduce balonarea şi spasmele, normalizează flora intestinală. În cazul durerilor abdominale are şi efecte uşor calmante.

Tratamente de uz extern
Ulcere varicoase: se aplică pe locul afectat cataplasma cu seminţe de schinduf şi se păstrează vreme de o oră, după care se spală uşor cu apă călduţă şi se lasă să se usuce la aer. Dacă ulcerul are tendinţa de infectare, atunci se face mai întâi un tratament cu tinctură de arnică aplicată local şi abia apoi se trece la cataplasmele cu schinduf, care au efect cicatrizant şi de grăbire a regenerării ţesuturilor.
Eczeme cu mâncărimi: la prepararea cataplasmei cu schinduf, oţet şi apă (detaliată anterior) se mai adaugă o lingură de pulbere de mentă. Cataplasma se ţine vreme de o oră - două şi apoi se îndepărtează. Are efect calmant, antiinflamator şi antipruriginos (combate senzaţia de mâncărime).

Schinduful şi frumuseţea
Creşterea sânilor: sânii pot creşte în volum cu până la 30% prin administrarea de infuzie combinată de schinduf, în care se adaugă tinctura de mărar (1 linguriţă de tinctură la o cană de infuzie), câte trei doze pe zi. Ambele plante acţionează rapid, într-un interval de timp de ordinul săptămânilor, având o acţiune similară hormonilor feminini (estrogeni). Efectele sunt spectaculoase, însă exista şi un dezavantaj: este necesară consecvenţa. Aceasta, deoarece pentru menţinerea efectelor este necesară o cură de 21 de zile, reluată la două săptămâni.
Silueta: în antichitate, schinduful era foarte căutat de femeile foarte slabe, care doreau să-şi rotunjească formele. Secretul plantei este că, de fapt, ea nu favorizează îngrăşarea în sine, ci ajută la creşterea proporţiei de ţesut muscular. Adică favorizează dezvoltarea musculaturii în detrimentul adipozităţilor. Mai mult, s-a observat la persoanele care fac tratament cu schinduf că celulita se dezvoltă mai lent. Se administrează câte şase linguriţe de pulbere pe zi, în cure de două luni, cu 2-3 săptămâni de pauză.
Părul şi unghiile: devin mai rezistente atunci când se administrează regulat schinduf. Acesta are efecte remineralizante şi vitaminizante directe şi, în plus, ajută şi la asimilarea acestor substanţe nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia câte o lingură zilnic.

Precauţii şi contraindicaţii: schinduful este printre cele mai bine tolerate plante medicinale. Singurele contraindicaţii sunt doar în caz de sarcină, întrucât planta poate declanşa, în doze medii, contracţii uterine. Persoanele bolnave de diabet aflate sub medicaţie vor lua schinduf numai sub supraveghere medicală competentă, pentru că planta scade nivelul glicemiei şi atunci trebuie reduse corespunzător dozele din celelalte medicamente. Administrarea a peste 100 de grame de schinduf (o doză de 12 ori mai mare decât cea normală) duce la apariţia unor deranjamente gastrointestinale. Principiile din seminţele din schinduf pot interacţiona în mod negativ cu medicamentele anticoagulante. Deoarece conţine substanţe care în organism se pot comporta ca precursori ai hormonilor steroizi, se recomandă să se limiteze administrarea în cazul copiilor care încă nu au depăşit pubertatea.

Mod de administrare: Intern: 1 linguriţă rasă x 4 ori/zi.
Extern: cataplasmă (cicatrizează şi regenerează ţesuturile) în ulcere varicoase, eczeme, abcese, furuncule panariţiu.