La inceputul secolului trecut , savantul francez Rene Quinton a creat fundamentul stiintific al tratamentelor cu apa de mare. Detinator al unei vaste culturi stiintifice el a enuntat ca pe o lege biologica faptul ca pentru ca pentru functionarea sa celulara optima, viata animala tinde sa-si mentina conditiile originare in care a aparut - adica mediul marin de la origini. Stiinta recunoaste unanim ca viata s-a nascut in ocean – acesta a oferit mediul ideal pentru primele organisme unicelulare. A fost nevoie de sute de milioane de ani de evolutie pana cand primele organisme acvatice au parasit oceanul - mama pentru a se adapta conditiilor de pe uscat. Marele fiziolog francez Claude Bernard a afirmat ca fiintele vii, din momentul in care ating un anumit nivel de complexitate, se apara impotriva variatiilor si perturbarilor mediului exterior mentinand conditiile mediului intern constante. Acest mediu intern lichid este cel in care traiesc celulele organismului, fiind constituit din totalitatea fluidelor din organism. Integritatea vietii celulare este determinata de echilibrul fizico-chimic al acestui mediu intern. Pornind de la aceleasi principii, Rene Quinton a demonstrat dupa indelungate cercetari ca profilul chimic al apei de mare diluate si al mediului intern al organismului nostru (plasma sanguina) sunt identice. Bazele teoriei lui Quinton au fost prezentate in anul 1906, in fata somitatilor stiintifice din Franta, dupa publicarea lucrarii “L’eau de mer, milieu organique” (Apa de mare, un mediu organic). Rene Quinton a realizat o serie de experimente pentru a-si demonstra teoriile: el a reusit sa faca sa traiasca in apa de mare globule albe (extrase de la mai multe specii de vertebrate) care nu subzista in nici un mediu artificial. Intr-un alt experiment celebru, el a inlocuit complet sangele unui caine cu apa de mare diluata si filtrata. Dupa transfuzie, in a doua zi, jumatate din componentele specifice sangelui au reaparut. Pana in a patra zi, aproape 100% din componentele sanguine au reaparut, cainele fiind chiar mai vivace decat inainte. Sangele sau s-a regenerat complet si el a mai trait multi ani dupa aceea.
Proprietatile exacte ale apei de ocean raman inca un mister pentru stiinta moderna. Ea are niste calitati care sunt mai presus de suma partilor ei. Ea sustine viata. Quinton afirma ca celula vie traieste in organism ca intr-un acvariu marin si in concluzie, apa de mare, introdusa in organismul uman poate avea un rol util in toate cazurile in care aceste sufera din cauza deficientei de nutrienti alimentari, insuficienta a organelor excretoare, infectii microbiene, otravire etc. Aceasta adevarata “plasma marina” poate remineraliza un organism bolnav, normaliza nivelul PH-ului acestuia şi aduce un aport important de electroliti, contribuind la hrănirea si regenerarea celulelor. Quinton a obtinut rezultate senzationale cu metoda sa . A reusit sa vindece un bolnav de febra tifoida aflat in coma terminala, prin injectii intravenoase cu apa de mare. El a putut apoi sa lucreze in diverse spitale, mai multi profesori colaborand si semnand comunicate alaturi de el. Apoi a inceput sa deschida dispensare in care a salvat vietile a mii de pacienti, intr-o epoca in care bolile infectioase inca faceau ravagii. Primul Razboi Mondial a blocat cercetarile si aplicatiile medicale in aceasta directie, Quinton fiind recrutat. El a murit in 1925.
Tratamentul a renascut dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial in mai multe tari. Acestei metode i-au fost consacrate mai multe teze de doctorat, fiind publicate numeroase comunicate. Iata cateva din afectiunile tratate cu succes prin simpla folosire a apei de mare: la copii - enterita coleriforma, bolile gastrointestinale, intoleranta la lactoza, incontinenta urinara. La adulti: diverse forme de reumatism, sciatica, mialgii, poliomielita, tuberculoza pulmonara, tulburarile digestive, dermatozele, afectiunile specific feminine, tulburarile mentale si nevrozele, intoxicatiile acute, depresia, astenia, stresul, insomnia, hemoragiile grave, senescenta precoce. apa de mare s-a dovedit a fi literalmente o apa a tineretii. Deasemeni, ea manifesta certe calitati antibiotice si detoxifiante. Folosirea ei terapeutica sub numele generic de “talasoterapie” a cunoscut o dezvoltare extraordinara, atat in Franta cat si in Italia si Germania, utilizandu-se hidroterapia cu apa de mare, sau chiar ingerarea apei de mare. Falsul spirit stiintific vede in aceasta terapie o metoda perimata, depasita de noile descoperiri medicale. Ori apa de mare este un agent natural: ea nu va putea fi niciodata imitata in vreun laborator.
Apa de mare este un veritabil medicament care este trecut cu vederea din cauza abundentei sale. Utilizarea sa terapeutica se necesita a fi reluata, studiata si dezvoltata. In cazul bailor in apa de mare, pielea absoarbe particulele minerale din apa de mare, ea fiind permeabila la electroliti. Acestea stimuleaza activitatea celulelor nervoase, circulatia si metabolismul. Sarurile minerale din apa de mare, chiar si in proportii infime, indeplinesc functii vitale. Apa de mare contine cel putin 90 de elemente chimice, in forma organica si in procentul necesar tesuturilor umane, in stransa legatura cu echilibrele fundamentale ale vietii. Este vorba practic de toate elementele chimice care sunt necesare celulelor vii. Concentratia de saruri minerale a apei de mare este de aproximativ 33g/l. In cazul serului fiziologic uman, ea este de 9g/l.
O cura cu apa de mare (6-12 linguri zilnic) administrata intern restabileste metabolismul mineral perturbat si reechilibreaza sistemul vegetativ si hormonal. Evident ca este indicat sa bem apa de mare proaspat recoltata din zone pure, dar acest lucru este foarte dificil in conditiile de poluare din ziua de azi. O solutie ar fi utilizarea sarii de mare, obtinuta din surse nepoluate. Extractul “Ormus” obtinut din mai multe sortimente speciale de sare naturala ne ofera intr-un mod optim bogatia de minerale marine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu